Am observat că dacă nu scriu articolul în ziua în care m-am inspirat penru el, atunci, a doua zi nu mai are același efect. Nu mai sunt enervată. Nu-mi mai este ciudă pe nimeni. Totul pare mai simplu.
Am fost zilele astea la ambasada română. Am stat în rând sau mi-am așteptat rândul asistând la cele mai penibile situații după mine. Deseori îmi ziceam: Doamne cum de mai rezist? Și tot eu îmi răspundeam: pentru că îți trebuie, înțelegi?! Și așa până m-am făcut deopotrivă cu gloata.
Mi-e rușine să văd atâta lume neinformată. Mi-e rușine să văd atâta lumea obraznică. Mi-e rușine mie pentru ei. Oare de ce ? De ce să nu fiu și eu atât de nesuferită ca și ceilalți?! Să mă prefac că nu înțeleg și să-mi convină faptul că cineva mă crede proastă.
Îmbulzeală aiurea, vorbe aruncate în vânt, aaa, îmi venea să strangulez pe cineva. Am ieșit de acolo și mă simțeam atât de ponosită. Să te ferească Dumnezeu de prostul cu facultate. (G. Barbu)
O grămadă nici nu știu pentru ce vor cetățenia asta română. Am întrebat pe câțiva și nici măcar ei nu s-au gânsit la ce bun. Trist. Cel mai tare m-au indignat rușii. Nu toți. Nu știu a lega două cuvinte în limba română și ei se programează pentru depunerea jurământului.
Situație. Doamna de la ghișeu încearcă să vorbească cu o domnișoară de etnie rusă. Victima tace mâlc. A pus-o să citească un cod. Iar tăcere. A încercat să o pună să citească scrisoarea pe care o primești ca înștiințare că poți deveni legal cetățean român. Nici un sunet. Chiar eram curioasă cu ce o să se termine. I-au refuzat actele care le avea și au trimis-o să învețe limba română. Mama ei, fiind însoțitoare,nici nu vă imaginați ce spume făcea.
Următorul după domnișoara respectivă, un domn, de asemenea, de etnie rusă, însă, deosebirea, el știa limba română:
- D-stră domnule, tot nu știți limba română?!
- Nu... adică, da, doamnă, o știu.
- Îmi citiți și mie ceva de aici?
- Da, desigur.
- Aveți accent rusesc.
- Da, dar mă descurc. Și bucuros a trecut peste această etapa.
Au mai fost din astea: schimbarea prenumelui din Ana în Anna. Din Leonte în Leontie, și altele.
Of, și gata, astea am vrut cumva să le relatez. Week-end plăcut tuturor.
© 2011 EULMEU.NET
De ce esti asa ?? Hmm ...
De ce esti asa ?? Hmm ... Cine stie ?? Si de fapt te cunosc de mult timp dar pot s-o spun cu voce tare : "nu stiu eu nimic despre tine"!!!
Si asta o spun de cind am vbt prima data, apoi iar am repetat intrebarea si iar si apoi inca o data si inca...Nu pot sa imi raspund cine esti ??
Poate o suna straniu , poate stii despre aceasta . Ce stiu eu ?? Hmm ... Eu stiu ca tu esti cea mai buna fata din lume . Stiu ca o sa negi asta dar eu tot o sa spun ca esti : Tu esti... (si poate aceste doua cuvinte iti aduce aminte de ceva , defapt , ce poate ? Tii minte bine , da , da si acum zimbesti )) si eu stiu asta . Nu , nu imi pare rau , ba chiar ma bucur si eu de acest lucru , ma bucur nespus de mult )) si iti multumesc ca suntem (PRIETENI).
Sunt așa pentru ca să nu fiu
Sunt așa pentru ca să nu fiu altfel, nu aș corespunde calificativului dus la superlativ de tine.
Post new comment