Azi mi-a fost rușine de un gând de al meu. Poate și anul trecut mi-ar fi fost, dar, pe atunci nu am încercat să gândesc mai profund ca să-mi trezească conștiința. 

Și azi am fost la bibliotecă. De data asta nu mi-am uitat permisul acasă :). Am ieșit pe la vreo 14 în pauză. Mi-am luat o plăcintă și mâncând-o așa, încep lent și rușinos să-mi dau seama cât de pestriță la minte am putut să fiu și să nu mă duc la bibliotecă, regulat, din anul întâi.  

Cu câteva minute în urmă am vizionat o comedie dramatică foarte bună (uitați-vă la titlul postului sau la poză, drac de copil :)), după părerea mea. Un film care merită văzut. Vi-l recomand cu cele mai bune intenții. E ușor. E amuzant, pe alocuri chiar destul de comic.

Zâmbește tuturor.
Construiește un album de familie.
Numără stelele. Imită o persoană pe care o iubești.
Sună-ți prietenii. Spune-i cuiva „Mi-i dor de tine!”
Vorbește cu Dumnezeu. Redevino...copilul de altădată.