O să-mi exprim indignarea, dar menționez că nu am „stat” să caut, să analizez, să compar, să înțeleg și, pănă la urmă, să știu cum stă treaba cu activitatea tuturor notarilor. Știu că notarul este un liber profesionist, cică, e un reprezentant neutru al clienților săi, dar nu știu cum se explică faptul că îndeplinește, totuși, un serviciu de interes public. Întocmește acte de autoritate publică.
Sper să fiu cât mai explicită posibil. Vin direct cu întrebarea: De ce unii oameni acordă atât de puțină atenție încrederii?! După mine încrederea e cel mai de preț cadou pe care omul i-l poate oferi unui alt om. Nimic nu se poate ridica la rangul încrederii: nici banii, nici timpul, nici plăcerea, nici orice altceva.
Ultimul examen. Tărtăcuță plină cu de toate (felurile de informații). Ritmul ăsta de învățare care îl ai în plină sesiune nu cred să-l folosească cineva pe tot parcursul întregului semestru. Nu e real. Oricât de sistematic nu ai vrea să înveți.
Și e obositor și te epuizează. Și vrei acasă. Și nici nu mai știi ce să faci numai să nu te apuci să înveți.
Nu știu de unde vine asta. Cine este autorul acestor gânduri greșite. Dar mie sub nici o formă nu-mi plac. Ce lege nescrisă e ?! De ce trebuie să mă conformez și să iau asta ca atare?! Poate mă luminați voi?! Fie-vă milă de un biet și umil om, adică de mine. Nu v-am sensibilizat deloc?!
Am fost recent la magazinul „Cristina„ cu gândul să-mi achiziționez niște cizme de iarnă.
Am intrat în magazin, m-am uitat la diferite modele, am încălțat o cizmă și mă apropii de vânzătoare s-o rog să-mi dea și perechea.
Bolfoșii mei, mânca-v-ar toate bunătățurile de pe lume asta. Cum zicea și bunica mea: mânca-v-ar Raiul. Eu nu vreau să pun la îndoială faptul că voi nu știți că (cacofoniile astea, bată-le vina) trăim într-o eră în care singura cale de a supraviețui este să iubim schimbarea.
© 2011 EULMEU.NET
